07 02 23

EXCLUSIV

- PUBLICITATE -spot_img

Diferența dintre noi este că tu încă mai vrei să înțelegi, iar eu vreau doar să se termine cât mai repede

- PUBLICITATE -spot_img

”Diferența dintre noi este că tu încă mai vrei să înțelegi, iar eu vreau doar să se termine cât mai repede”. Replica provine din thrillerul în serial ”The Outsider” (2020, pe HBOGO), unde o entitate supranaturală și malefică pune stăpânire pe oamenii dintr-un mic oraș american și îi transformă în ucigași.

În fața inexplicabilului, polițiștii se împart în două “școli de gândire”. Unii nu pot concepe că așa ceva poate să existe, și se încăpățânează să înțeleagă, să caute explicații raționale, adică un vinovat real, în carne și oase. Alții, consideră că-ntr-o situație limită, de viață și de moarte, nu mai are rost să încerci să înțelegi ceea ce se întâmplă, ci este mult mai important să acționezi, ca să pui capăt ororii, oricare ar fi aceea. Dacă vrei, poți să încerci să înțelegi după, asta în caz că ar fi ceva de înțeles dintr-o sălbatică dezlănțuire de violență. Că, atunci când asasinul intră peste tine în casă, poate că nu-i o idee bună să încerci să-l cunoști, ci e mai bine să pui mâna pe bâtă și să te aperi ca să-ți salvezi viața. Invers, nu merită, fiindcă dacă te-a omorât el pe tine, nu mai e nimic de înțeles, decât, poate, să realizezi în ultima clipă c-ai fost un prost și trebuia să dai tu primul. Prea târziu.

Serialul ”The Outsider” este o ecranizare a romanului cu același nume, scris de Stephen King, publicat în 2018. Se numește ”The Outsider” fiindcă, zice alt personaj din carte, ”maleficul este ceva din afara societății, și de aceea numai cineva care este, deasemenea, aflat în afară, un outsider, poate ști cum gândește o entitate malefică; și numai așa o poate găsi și distruge”.

Bine, nu-i o mare filosofie. Parabolele, metaforele și semnificațiile din romanele lui Stephen King sunt mistere transparente care sunt elucidate zilnic de către milioane și milioane de oameni, și nici această parabolă nu face excepție. Doar că, de data aceasta, se potrivește la țanc. Omul de azi, care trăiește oprimat sub ”pandemie”, seamănă cu polițistul care vrea cu tot dinadinsul să înțeleagă, dar pierde din vedere că, în timpul în care el se străduiește să priceapă, mor oameni cu zile. Unii își iau câmpii. Alții, se trezesc cu viața, avutul și planurile evaporate peste noapte. În final, timpul în care vrei să înțelegi ce se întâmplă este un timp care curge în favoarea celui care ți-a dat dilema. Poate că ți-a dat-o tocmai pentru a te scoate din ecuație? Dă-i omului un mister, cât de mic, ca să-l caute cu lupa, și omul nu mai pune mâna pe sabie.

Azi, jurnaliștii și presa independentă dezvăluie oră de oră fapte din aberația care pune stăpânire pe lume. Oamenii citesc, adună ”elemente” și ”probe” care devoalează marea minciună, se documentează și încearcă să înțeleagă. Oare de ce se întâmplă așa? Oare este cu putință să existe oameni atât de odioși? Trăim într-o societate civilizată, așa ceva nu se poate întîmpla, zic ei. Dar Stephen King zice invers: să renunțăm să înțelegem. E mai bine pentru noi să trecem direct la acțiune. Deja am pierdut timp prețios cu înțelegerea, iar ”maleficul” a profitat de faptul că noi suntem ocupați să strângem ”probe” de pe net, și a lucrat nestingherit.

E numai vina noastră. Acum se vede și cât de perfid e Facebook, cât de eficient este că să îl înmoaie pe omul supărat; se vede cum ”socializarea online” absoarbe pericolul din indignarea cetățeanului și îl transformă în postări inofensive. Că, în loc să țâșnim în stradă, în maieu și cu tălpile goale, ca niște brucewilliși indestructbili, ca să murim greu luptând pentru libertatea și dreptatea noastră, ne transformăm în niște bieți soljenițîni de ocazie, vrem să mai rămânem încă o zi în gulag, doar ca să mai postăm încă o dată. Nu zic că ne merităm soarta, fiindcă, noi, ca români, ne merităm soarta numai când e bună; dar zic că, de-acum, ce era de înțeles s-a înțeles. Mai postăm ce mai postăm, și hai. Dar, de data asta, fără pancarte, că-s sătul de texte. Ce, noi nu mai știm să dăm un cap în gură?

”Diferența dintre noi este că tu încă mai vrei să înțelegi, iar eu vreau doar să se termine cât mai repede”.

Un editorial de Călin-Liviu Georgescu

- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img
Urmărește-ne
16,985FaniÎmi place
2,458CititoriConectați-vă
61,453AbonațiAbonați-vă
Recomandare
- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img