07 02 23

EXCLUSIV

- PUBLICITATE -spot_img

Și-acum, hai să vedem și revoluția jurnalismului!

- PUBLICITATE -spot_img

Reportajul lui Răzvan Butaru, ”Sechestrat printre morții vii” este în primul rând o dovadă a impactului și a forței vindecătoare pe care o are jurnalismul atunci când este luat de pe bloguri și de pe Facebook și este distribuit pe marile rețele de televiziune. Nu sunt singurul care a citit online mărturii încă și mai zguduitoare ca a lui Marian Coșeri, dar difuzarea pe TVR1 îi dă experienței lui Coșeri platforma pe care ar fi meritat-o și o merită fiecare caz și fiecare pacient care a fost torturat de un sistem medical în cel mai bun caz indolent, dar nu mai puțin ucigaș sau producător de grave traume fizice și mintale. Văzând reportajul la TVR și cunoscând faptul că experiența din spital a lui Coșeri nu este o excepție, ci o regulă, m-am întrebat, firesc, de ce nu duduie televiziunile care au într-adevăr audiență, televiziunile private, de reportaje similare, cu atât mai mult cu cât știu exact că nu sunt puține cazurile în care personalul acestor televiziuni a trecut prin experiențe identice. Răspunsul este evident: ”ajutoarele” de la Guvern le-au închis gura și le-a șters profesia din minte ca și cum nici n-ar fi fost (mai ales că în multe cazuri nici n-a fost). Am mai remarcat la reportajul lui Butaru valorile de producție scăzute și sărăcia materialului video de ilustrație, semn că echipa a lucrat mai mult pe ne-ve și fără bugetul pe care l-ar fi meritat subiectul. Păcat. Numai și acest caz, bine bugetat, documentat și cu o producție TV înlesnită, serioasă, ar fi putut deveni un film documentar de televiziune care să rupă podiumurile festivalurilor și să dea subiectului încă o și mai mare expunere, spre beneficiul sistemului sanitar românesc, un sistem care are urgentă nevoie să fie scos la vedere, în văzul tuturor, pentru a putea începe să se reformeze cu adevărat. Pentru că, în realitate, noi avem de-a face cu un mare caz gen Colectiv, unde numai faptul că victimele nu au apărut și apar toate deodată, îl face să pară mai puțin tragic. Un reportaj care ne reamintește imensa datorie de onoare și respectabilitate pe care jurnalismul din România o are față de victimele sistemului sanitar, față de cetățeni și societate. Cel mai șocant lucru din acest reportaj? Convivialitatea post traumă a lui Marian Coșeri. Râsul prostesc al supraviețuitorului la mustață, ca al soldatului căruia i-a trecut un glonț prin cască și bagă degetul în gaură râzînd: ”ăsta chiar c-a fost aproape”. A fost aproape și, din păcate, a rămas aproape, mult prea aproape. Că tot vorbesc și scriu postacii și jurnaliștii de pe Facebook despre răscoale, revoluții, draci, laci. Hai să vedem revoluția jurnaliștilor dintr-o televiziune mai întâi. Hai, cu daravelile pe masă, puneți întrebările nepuse, anchetați neanchetabilii, jenați injenabilii, dezvăluiți ce nu vi s-a dat verde să dezvăluiți. Butaru a arătat că se poate.

- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img
Urmărește-ne
16,985FaniÎmi place
2,458CititoriConectați-vă
61,453AbonațiAbonați-vă
Recomandare
- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img