07 02 23

EXCLUSIV

- PUBLICITATE -spot_img

”Don’t Look Up”, film de cinema sau pură propagandă politică?

- PUBLICITATE -spot_img
Tribalismul, mass media, politica, corporatismul și lăcomia vor fi pieirea speciei umane, zice ”Don’t Look Up”, iar alternativa este unirea omenirii într-o comunitate planetară pașnică condusă de (oamenii de) știință. Același lucru îl zice acum și ONU, iar înainte de asta, îl ziceau partidele comuniste, cu un mesaj minunat exprimat în versurile melodiei Internaționala: ”Când vulturi lacomi, corbi de pradă / N-or mai pluti nori negri-n vînt / Pe cer luci-va-ntotdeauna / Al înfrăţirii soare sfânt.” Nu sunt de decriptat alte mesaje și de priceput alte aluzii în ”Don’t Look Up”, o satiră la vedere, de calitate, vioaie și amuzantă în cea mai mare parte, mai nesofisticată decât capodopera ”Wag The Dog” (1997, Barry Levinson), mai tezistă decât ”Idiocracy” (2006, Mike Judge).
Fimul este pe cât de agreabil pe atât de simplist, cu o delicioasă înșiruire de peripeții satirice contrapuse anunțatului sfârșit al lumii, sfârșit care chiar are loc, ca o pedeapsă pentru păcatele noastre. Mesajul filmului este iscat din același cult al necesității și al urgenței, al situației critice, de viață și de moarte, din care a ieșit și pandemia de coronavirus și va ieși și catastrofa ecologică care va fi un bun prilej pentru a desființa tarele fundamentale pe care le-am listat la început, tribalismul (adică statele, națiunile, diferențele naturale dintre oameni, materiale, ideologice și religioase), politica și lăcomia, deși se pare că vă păstra, totuși, corporatismul, ca și casă a oamenilor de știință și a conducerii globale științifice. În ceea ce privește lăcomia, ea va fi eradicată, dar nu pentru toți, ceea ce noi, românii, cunoaștem foarte bine, fiindcă și noi am avut nomenclatură și secretari de partid. Film bun, care ține omul interesat, deși trenează și băltește pe la mijloc, atunci când peripețiile devin repetitive și umorul devine monocord, adică pedalează pe aceleași idei.
Filmul are destule replici memorabile, dar fiindcă filmul pare făcut din idei din alte filme, replicile memorabile nu sunt noi. Preferata mea este ”Ceea este deprimant este că liderii sunt prea idioți pentru ca să-i mai bănuim și de viclenie”, ceea ce este exact ce spunea și Pleșu după mandatul său ministerial de la Externe, de pe vremea lui Constantinescu, și ceea ce cred și eu. Actoria nu dă pe-afară în ”Don’t Look Up”, unde toată distribuția joacă medicocru și confortabil ce-a mai jucat, minus Jennifer Lawrence, care vine cu un personaj nou și foarte bine făcut în rolul Kate Dibiasky. Filmul face mare plăcere celor care văd filme bune din an în paști, și aceștia pot crede că-i o capodoperă, dar se înșeală, fiind induși în eroare și de către vâlva creată de toată presa și influencerimea oengistă, care au făcut din acest film un fel de film stindard, ignorând inclusiv că oengismul este unul dintre subiectele satirei în film. Hollywood-ul este plin de filme-manifest care schimbă lumea, însă, în final, tot ceea ce schimbă este că schimbă pe plus contul în bancă al producătorilor.
Să faci bani din revoluții este încă una din competențele Hollywood-ului, competență care seamănă cu a personajului multimiliardar Peter Isherwell (superb jucat de Mark Rylance), care vede într-un dezastru planetar doar încă o oportunitate de piață. ”Don’t Look Up” este un film deopotrivă cult și incult, iar partea de ”incult” enervează și-l face pe om să vrea să revadă capodopere pe același subiect, cum ar fi ”The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy” (2005, Garth Jennings), ”Sleeper” (1973, Woody Allen), ”Brazil” (1985, Terry Gilliam), ”Sexmission” (1984, Juliusz Machulski), ”Simon” (1980, Marshall Brickman), ba chiar și ”Demolition Man” (1993, Marco Brambilla) sau ”The Island” (2005, Michael Bay). Asta ca film. Ca politică, e politică, și cine face politică la televizior va aprecia.
dont look up news non stop
Later edit: criticul de film agramat și oengist (vezi, de exemplu, cronica filmului scrisă de un anume Gabriel Negreanu, pe Mediafax, deși mai sunt și multe altele, similare) zice că Merryl Streep este Trump, dar este eroare, este Hillary Clinton, așa cum regizorul Adam McKay a avut grijă să precizeze, inserând un cadru (în imagine) unde Bill Clinton o ține în brațe pe Hillary Clinton- Merryl Streep). Este util să te mai uiți și la film atunci când vezi un film.
CĂLIN-LIVIU GEORGESCU
- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img
Urmărește-ne
16,985FaniÎmi place
2,458CititoriConectați-vă
61,453AbonațiAbonați-vă
Recomandare
- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img