07 02 23

EXCLUSIV

- PUBLICITATE -spot_img

Muncitorește petrecem, muncitorește avem

- PUBLICITATE -spot_img

book dumescu

Suntem un popor de petrecăreți? Nici nu a trecut bine Paștele că o luăm de la capăt. Trifermentul și bicarbonatul, secera și ciocanul chiolhanelor, au fost puse la păstrare special pentru următorul eveniment: 1 Mai. Știm către ce ne ducem. Dar de unde venim?

Originile zilei muncii sunt mai puțin importante. Că a ieșit lumea masiv în stradă în Chicago-ul secolului XIX, că au murit oameni (pentru ziua de lucru de 8 ore) e irelevant după atâta emancipare. Între timp oricum s-a legalizat și lucrul în pijama, combinată cu o cămașă de mătase și perle, în șlapi dar cu o față demnă de făcut business.

Între cele două sărbători poporul nici nu mai știe cum să se împartă. De la evlavie, ritualuri și pioșenie trece brusc la petreceri în toată regula. Singura problemă e unde. Dacă în trecut totul se petrecea în funcție de numărul de înmatriculare al mașinii și ce zi îi era repartizată, acum lucrurile s-au îmbunătățit considerabil. Mașini avem destule, chiar și două pe cap de locuitor, unele atât de silențioase încât te calcă tot în liniște în mijlocul parcării. Dacă e electric dăunează mai puțin. Pe celelalte am început să le alimentăm mai greu pentru că ”prețul la pompă” e o simplă joacă a celor care pot. Iar românul plătește pentru drumurile săltărețe ce le are de făcut.

Mai rămâne întrebarea unde. Pregătită din timp pe la toate televiziunile astfel încât cei din fotolii să nu uite că e momentul să mai arunce niște bani pentru un eveniment iminent. Cei care își permit se mută temporar la mare. Cu cele mai șmechere haine din șifonier, ochelari de soare pe măsură, tinerii frumoși și liberi răspund ușor încurcat reporteriței exaltate despre scopul și durata vizitei. Pentru că limba română nu se poate cumpăra cu banii părinților, unii dintre ei la fel de neavizați lingvistic precum progeniturile. Pe ritmuri amețitoare, așa cum clișeic ne este raportat an de an, pletele zboară prin briza mării iar creierul se destinde și el puțin. Doar e ziua muncii.

Nu toată România însă își permite euforia estivală. Mai sunt și cei care petrec în modestie. Un sfert de apartament se mută temporar în portbagaj plus habitaclu: masă pliantă, scaunele adiacente, grătar mobil, cărbune, carne, bere, mirodenii și, nu în ultimul rând, muștar. Sarea și piperul unei petreceri în aer liber e dată însă de muzică. Pe principiul ”tare și clar” zonele verzi de la marginea orașelor devin un fel de Untold pe multe scene. Singura diferență este că sunetul se intercalează, iar maneaua, hip hop-ul și rock-ul devin acest melanj numai bun de invidiat de către orice DJ mai răsărit de prin străinătățuri. În fumul irespirabil, oamenii încep să renunțe la unele veșminte pentru că ce ar fi 1 Mai la televizor fără o burtă păroasă și transpirată ce arată frumos la cameră bucatele sfârâitoare de tocmai se primenesc. Și uite așa învie pentru câteva luni maiourile, șlapii și ceafa lată (dar strategic ornată într-un lanț de aur), cât să nu uităm că toți avem cu ce.

La unii e cu mai mult. Altora Dumnezeu le-a dat fatidic mai puțin. Dar de delirul sărbătorii în sine nu scapă nimeni. Muncitorește petrecem, muncitorește avem.

PATRICIA-DORLI DUMESCU

- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img
Urmărește-ne
16,985FaniÎmi place
2,458CititoriConectați-vă
61,453AbonațiAbonați-vă
Recomandare
- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img