07 02 23

EXCLUSIV

- PUBLICITATE -spot_img

Război, pandemie, sărăcie, foamete, întuneric, dependență economică, financiară și decizională. Cât trebuie să mai regresăm ca să progresăm?

- PUBLICITATE -spot_img

Tot mai mulți deputați ai Partidului democrat american și demnitari ai adminstrației Biden cer război deschis cu Rusia, transformând ceea ce ni se spunea că este o luptă a Ucrainei pentru eliberare, într-n război al SUA contra Rusiei, un război prin intermediari. Nu-i de mirare.

În urmă cu doi ani, încă din timpul administrației republicane a lui Trump, democrații cereau înarmarea Ucrainei prin deputatul Adam Schiff, ”pentru ca să ne luptăm cu Rusia acolo (în Ucraina) astfel încât să nu ne luptăm cu Rusia aici (în America)”. În plină pandemie, SUA plănuia un război cu Rusia. În timp ce noi ne luptam cu pandemia și cu restricțiile absurde, ne îndreptam, fără să știm, spre război.

Pe de altă parte, ”pandemia”, mai mult un război al statului împotriva cetățenilor decât un program de combatere a unui virus, apare ca fiind, deasemenea planificată în think tank-urile miliardarilor care susțin Partidul Democrat american, după cum se vede din documentele diverselor forumuri care se desfășurau sub oblăduirea administrație democrate Obama, încă din 2016.

Pandemie, apoi război. Iar în timpul acesta, guvernele orchestrează un război civil între cetățeni, asmuțind rasele una împotriva alteia, rescriind istoria, cenzurând masiv, nu doar cultura modernă, limbajul curent și libera exprimare, ci și cultura clasică, cea care, prin definiție, ar trebui să fie intangibilă, de referință. Toate acestea, pe fondul sărăcirii populației, pe creșterea dependenței cetățeanului de stat, de ”ajutoare” și de job. Niciodată n-a fost mai greu pentru un angajat să strângă capital pentru a se desprinde din statutul de angajat ca să devină întreprinzător și să-și schimba starea prin propriile puteri. În același timp, marile finanțe, băncile și corporațiile n-au fost niciodată mai puternice, atât de puternice încât guvernele au nevoie să ceară aprobare de la stăpânirea corproatistă înainte de a lua decizii pentru cetățeni.

Toate acestea, ca urmare a politicii unui partid din altă țară, a unui partid american aflat la opt mii de kilometri distanță, Partidul Democrat.

Dar când am votat noi, românii, pentru Partidul Democrat american? Când i-am acordat votul nostru lui Joe Biden? Și dacă nu le-am acordat votul, cum de Partidul Democrat american guvernează în România?

Oare guvernarea unui alt stat de către alt stat nu se numește colonizare? Oare sărăcirea populației nu înseamnă ”legare de glie”, adică dependență de job, adică o formă modernă de iobăgie? Cenzura nu este semnătura comunismului? Războiul permanent nu este semnul distinctiv al dictaturii? Și toate acestea,  la un loc, plus multe altele asemenea lor, nu însemnă regres? Noi credem că da.

O lume pe dos, unde regresul este progres. Războiul este pace. Sărăcia este prosperitate. Cenzura este libertate. Iar democrația este dictatură. Drumul spre progres al Partidului Democrat american și al sateliților săi de la noi și din toată lumea duce spre regresul absolut al omenirii în toate domeniile care contează. Un partid condus de un bătrân senil, cu o doctrină bolnavă. În America s-a născut libertatea, în America a murit. Odihnească-se în pace, dar noi ce vină avem?

NEWS NON STOP

Călin-Liviu Georgescu

- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img
Urmărește-ne
16,985FaniÎmi place
2,458CititoriConectați-vă
61,453AbonațiAbonați-vă
Recomandare
- PUBLICITATE -spot_img
- PUBLICITATE -spot_img